mi-amintesc vremurile
cînd îmi povesteai filme rusești
tolăniți cu capul în jos pe canapea
sau ore în șir explorînd
dicționarul de neologimse
se făcea seară soarele se topea
ca o magmă ruginie printre blocuri
părinții ca niște extratereștri
fericiți prin absență
și mai ales prin lipsa eternă de bani
intrau și ieșeau de pe orbită
tot mai departe de noi
zilele se cuibăreau în nopți
ca în niște capsule de ambră
adormeam privindu-le străvezii
rotindu-se în lumina tăcută a lunii