timpul din încăperi goale
desenează ultimele riduri pe chipuri
ca și cum și-ar dona creația
tatălui

curând o să pot așeza cuminte
o pereche de gânduri
lângă niște păsări
să fiu deasupra unei vieți
cu zile din pământ

ar fi mai simplu
dacă aș scoate păcatul din sânge
să-i stric somnul
ascuns în omul
care poartă biserici de ochii unei lumi

dar mai aștept ceasul
încă mai simt mirosul de casă
ca un muritor fericit că mai există