nicodem -
cinci pâini şi doi peşti sînt
tot ce mi-a mai rămas în cămară
i le dau cezarului care face din ele
o societate modernă cu oameni sătui
la pândă cultura aşteaptă să începem nunta nopţii
o umbră se întinde peste căsuţa mea poştală
în care stau ermetic închise maniere convingeri
hramuri trecute
era o vreme când piciorul nu mă minţea
nu se închina timpului bolii curentului
acum
deseori mă unesc cu cei ce-şi deschid gura şi
dau drumul cuvântului ca nişte saduchei însemnaţi
fără să ne dăm seama că limba ne e o căţea
care umblă abrambura
Poezie:
Comentarii
prima jumătate e chiar bună.
Virgil -
prima jumătate e chiar bună. deși alunecă la un moment dat spre retoric. a doua parte însă pare doar o adăugare despre nimic. părerea mea. și, în plus, modul cum este conceput textul încă din prima parte este efectiv stricat în momentul în care autorul începe să se confeseze despre sine.
părere
bobadil -
poemul mi se pare ok, titlul însă e aiurea de tot
despre stare
nicodem -
deci două păreri. una, că poemul se intersectează cu autorul, autorul intersectându-se cu poemul, cealaltă, că titlul e aiurea de tot.
prima părere ar cere eliminarea ultimei părţi, cealaltă eliminarea titlului. adică luat de la început, măcinat sau pus în teasc, zdrobit, fermentat, limpezit şi dat din nou clientului sau cititorului.
starea mea de poet este descrisă tocmai în ultima parte, unde, oarecum vinovat, este mărturisită apartenenţa mea la o tagmă care vorbeşte (scrie) mult şi greşeşte mult. cuvântul e un har, domnule, nu o boală a limbii. cam asta era ideea. vă mulţumesc.
- / -
a.a.a. -
cinci pâini şi doi peşti sunt...