în zilele acelea ploua dinspre est
storceam felii de lămâi mari
ascultam radioul
era septembrie
un ceai tare împrăștiat în aer
acel septembrie
casele vechi încălzite cu teracote
stăteau grele în noapte
completam integrame
tu miroseai a haine curate
auzeam trenuri și zâmbeam
iar când discutam ceva
vorbele făceau un cerc în aer
se lăsau privite
apoi străzile eliberau un parfum
sau așa ceva
din oraș intra în noi oboseala
adormeai mereu prima
lume magică
imprimată pe cearșaful ca o piele