obiect de studiu speranța

imaginea utilizatorului dan petrut camui

universul îmi spune
ceva noaptea mișcă podeaua ca
o femeie spiritul simte luna
împlinește
un act de cultură

nu am probleme cu somnul
stau pe marginea patului
știu cine a scris biblia destinul
a decis Gutenberg
fumul alb face un A de tipar îngerii niște băieți
de la țară lasă în față
animalul dresat de întuneric
frica
iese din pernă palid un chip
trage oblonul în locul tău
cineva a născut cu o violetă pe mână
senzația că respiri ține moartea
departe
universul se aude la fel
nu a știut că trăiesc până
nu i-am bătut în perete