Un nou volum de poezie la Editura Napoca Star, 2014, sub semnătura poetului Paul Blaj.

Din prefața scrisă de Adi George Secară

... o carte a Prieteniei, a Nostalgiei... A prieteniei dintre oameni, dar și a aceleia dintre oameni și cuvinte, și, de ce nu, dintre cuvinte și cuvinte!
Dar, poate, mai ales, a prieteniei de dincolo de viață și de moarte cu un George Bacovia sau Constanța Buzea, regretata poetă care parcă mai ieri a trecut la cele veșnice purtând o frumoasă prietenie cu tănărul Paul Blaj, dar și o corespondență caldă, după cum se observă din partea a doua a cărții.
Scrie poetul: „dar mor și nimic nu e sfânt/ ca prietenii ce i-am avut/ Crăciun fericit dragă lume/ e totul pierdut”...
Între speranță și deznădejde, privind lucrurile foarte simplu, stă acest tribut de poeme cu un titlu atât de special, trimițând la un instrument muzical de inventat, la care s-ar putea cânta... jazz critic. […]
Paul Blaj are ceva dintr-un actor englez care interpretează un rol rusesc... [...]
În final, trebuie să admir curajul lui Paul Blaj de a reveni la niște arme clasice ale literaturii… Când mai toți încep a trage cu arme cu laser, fără a-și mai privi adversarii în ochi, el alege să se arunce, vulnerabil, „gol într-o secundă tăioasă”, căzând „adânc/cum cad picăturile de ceai/ în apa fierbinte”, infuzia finală păstrând doar gustul delicat al vorbelor sale bune...
Am mai spus-o, poate în alt fel: probabil Paul Blaj este singurul poet pe care-l cunosc care chiar leagă cele două lumi ale literaturii: a trecutului și a viitorului...