când m-am îndrăgostit îndesam călcâiele în cer
ca într-un cuptor de pâine
şedeam cu fruntea pe pământul cald
şi vântul şi fluturii şi norii ca fumul
erau greu de rostit stăteau în coşul pieptului

fără să ştiu îl inventam pe dumnezeu în alt anotimp
credeam că e acelaşi
în zilele cu soare şi lună albe amândouă
de binecuvântare grea
ploua cu mir dulce
ceasurile şchiopătau din coada minutarelor
pocneau agrişele şi coacăzele între unghii
creşteau dinţi de lapte în sânul meu de fecioară
cu numele cioplit de buze de bărbat

dormeam visul altcuiva într-un pat străin
el mă privea duminica prin geamul trenului
vedea prin mine
din veacul nostru de singurătate curgea praful
ca dintr-o biblie veche