scurtă aplecare înaintea trupului meu

imaginea utilizatorului aalizeei

anotimpul cătinei

bună ziua domnule, îndrăzniţi
aş putea să vă ajut cu ceva
ce spuneţi de aceşti butoni de cămaşă
sau poate vă prinde această curea(?!)

ori pălăria de fetru
încercaţi acolo în lumină
îmi permiteţi o virgulă şi un accent
vă stă bine domnule chiar vă stă
parcă aţi fi sfîntul clement

nu? dar veniţi la acest raft
stămburi alese care şi care
domnule vă e bine?
vă clătinaţi pe picioare!

poate doriţi o năframă
sau de ce nu o batistă
-batista parfumată
se află la o fată
la o fată frumoasă
pe care o iubesc-
vă aduceţi aminte?
în privirea dumneavoastră
citesc ca aţi fi un mînuitor
de cuvinte

doamnă vă rog să mă scuzaţi
sînt aşa de confuz
eu caut doar o păpuşă
din lemn de santal
cu care am fost la ultimul bal

înainte de asta am ţinut-o acasă
seara îi lustruiam genunchii cu ceară
ştiţi doamnă cum scînteiau
aţi văzut vreodată soarele cernut
printr-un bob de secară?

adesea îi duceam şi la gură
învăţase să şi vorbescă
atunci cînd îi sărutam
da doamnă despre genunchi
şi despre ea vă spuneam

dimineţile îi făceam ceaiul
şi-i şopteam fiu fiu şi fii fii
mai dormi yo-lai eşti obosită
mai e şi mîine o zi

de împărţit mărul covrigul
mărgele căpătate de la o gheişă
yo-lai
îndrăgostito din ceaşca de ceai

doamnă dumneavoastră
credeţi că a fost un fason
vă amintiţi de georges corson?
da da mă iertaţi
v-am spus că sînt aşa de confuz
şi poate obtuz
în rime personaje în timp

dintr-un anotimp
în care
păpuşa din santal
s-a ascuns în sertare

şi de atunci nu o găsesc
am dat jos varul de pe pereţi
am scos tablourile din rame
oare am vîndut mobila?
nu-mi amintesc
şi nici dacă am căutat
sub icoane

domnule nu avem mai treceţi
sincer ne pare rău
atunci doamnă o să iau urna aceasta
pentru cenuşa trupului meu

Comentarii

am citit cu emoţie

am citit cu emoţie acest poem, mărturisesc că în minte îl purtam pe prinţul Mîşchin, privind o fotografie cu femeia iubită, bineînţeles e cu totul altceva aici, depărtându-mă de emoţia iniţială, doar un pic, cât să întrezăresc, cu grija care se autoimpune, succesiunea tabloulurilor. mi se pare un pic desuet pentru mine să spun aceste lucruri, pentru că totul pare, în poemul meu de azi, atât de frumos şi ireal! am remarcat şi finalul, care zguduie cumva cadenţa versurilor, şi care implică structurile cele mai intime ale emotivităţii

las bineînţeles şi semnul meu de apreciere.