în micile molecule ale sângelui
în coridoarele tainice unde sfârâie nervii întunecați
în mușchii care zvâcnesc ca un cap de fiară tăiată
în marile adâncimi unde corpul pare strivit de propria lui greutate
sub pielea mea friguroasă
în auz în văz în timpanele care sorb granule de muzică
în micul ghem de adrenalină care răspândește aburul fricii
în inima care bate ca o morișcă de platină
aud venind iarna,
aud o forță necunoscută cum face exerciții de tragere
aud pe pereții interiori o subțire ploaie de gloanțe
liniștește-te îmi spun liniștește-te îmi spun
auzea și Cezar și ce ești tu față de dânsul