I.

te-ai prefăcut mort buzele ți le simțeam reci
aș fi vrut să mă înveți
să-mi scriu poemele cu graffitti pe cer
și să îmi cobor
norii colorați așa în rotocoale de fum
din pipa romanescă a păcii
până pe acoperișul universului nostru de noi
de tu mort și eu vie de noi înjumătățiți.

II.

unde? unde? îmi strigau norii eu îi adunam ghem
să-l ducem să-l ducem îmi tremura gândul și
te-am ridicat de umeri te-am pus
în coasta mea acolo lângă vertebrele
ce se joacă deseori de-a coloana infinitului din Târgu Jiu

norii-mi toți îmi stăteau roz la subsuoară și
am plutit cu tine până la casa sfinților de acolo din cer

mi-au spus norii
să le dau sfinților pace sunt toți
însetați de apa de jos
era frig și noaptea îmi era cârcel la picior

III.

te-ai trezit cu luna în brațe eu
îți mângâiam o șuviță rebelă
mult ai murit îți șopteam
și apoi
ne-am cuprins în visul morții îmbrățișați.