"fair use" of Cat Ballou

Aș vrea să remarc faptul că tot mai puțini membri își găsesc timp pentru a comenta sau a face observații asupra textelor postate de alții. Există, evident, o tendință în fiecare dintre noi pentru a fi consumatori de critică și mai puțin producătorii ei. Și asta nu e neaparat bine. O cauză poate fi faptul că unii din cei care își publică aici textele și participă pe Hermeneia au o anumită filozofie personală de viață în care se confundă oarecum conflictul de idei cu cel de persoană. Cu alte cuvinte sînt atît de pacifiști încît preferă să se retragă într-un fel de exil autoimpus care le conferă liniștea (păguboasă aș zice eu) a lipsei oricărui conflict. Dar conflictul nu este un rău în sine. Conflictele de idei, întrebările, criticile, provocările sînt toate motoare ale dezvoltării, ale îmbunătățirii.
Alții au probabil un vag sentiment de superioritate. Fie sînt autori „consacrați”, fie sînt persoane relativ mai mature sau cu mai știu eu ce titlu academic sau profesoral și nu se “coboară” la nivelul celorlalți, nu intră în dialog cu vulgul. Ei bine, aceștia, oricine ar fi ei, ar trebui să fie foarte atenți că o astfel de lipsă de participare la agoră îi va izola tot mai mult și dacă vor să folosescă Hermeneia ca pe un depozit sau ca pe o vitrină, atunci am să fac o rubrică cu autori consacrați și îi exilez acolo cu morții.
Există și unii care pur și simplu se tem să înceapă. Acestora le spun că nu e mare brînză și că le va fi de mare folos pentru că odată ce începi să te apleci cu un ochi critic asupra textului altuia tu însuți vei deveni ceva mai exigent cu ceea ce scrii.