Suntem urzite transparențe
Rotite-n urne de-mplinire
In clipele de mari absențe
Și-n amintirea din privire.

Văzduhul plăsmuirii noastre
Ia forme noi, plutind în sus
Pe degete, planete-albastre
Măsoară timpul ce s-a scurs.

Se-ncurcă pașii în dureri
Sub fruntea dorului umilă
Dansează iarba peste veri
In ritm supus de clorofilă.

Prin sita visului de pradă
Coboară-n roiuri de lumină
Ca niște fluturi de zăpadă
Frumoșii cai de lună plină.

Iși fâlfâie în coame zborul
Și sub copite căi lactee
Se naște din privire dorul
Prins în vârtej de curcubee.

Trecute-s păsările toate
De poarta marilor tăceri
Și ciudă mi-e că nu se poate
Să uit ninsorile de ieri.