ce departe sunt nopțile cu zăpadă iubito
cădeau fulgi narcotici pe carnea noastră fragedă
șoseaua becurile oarbe fusta de piele
azi fiecare gram de vin
are o armată de impostori în soldă
fiecare centimetru al țigării fumate în fugă
e mitraliat de mercenarii insomniilor mele
până și în cafeaua dimineții colcăie trupele de comando
limbile omenirii mi s-au înșurubat în inimă.
de acestea sunt animat acum
afacerile cu ele mă fac viril și neîndurător
nu credința
nu veșmântul tău subțire
nu mai ninge în românia
Poezie:
Comentarii
lucian -
un poem trist, plin de nostalgie, creat intr/o atmosfera originala a autorului, ceea ce da valoarea acestei scrieri.