Djamal -
stau sigur
nu nu singur am greșit
îmi înfig picioarele într-un sac de piele
făcut la comandă
la cea mai veche fabrică de saci
de pe pământ
de acolo și faraonul ș-a comandat unul
căruia din ce am înțeles încă îi plutește
umbra undeva în marea roșie
mă ghemuiesc în el
las o mică fereastră cât o nară de om
că să pot lua din când în când
câte-un pumn de aer
și să pot privi spre cer
din această grămadă de gunoi
unde sunt abandonat ca un prunc nedorit.
16-06-2007-București
Poezie:
Comentarii
Aranca -
este genul de poem care, in ciuda versului alb, ocolit de multi altii, pare ca ti se potriveste foarte mult, din punctul meu de vedere. aici gasesc ca ai forta in exprimarea propriilor stari sufletesti, te identifici cu personajul tau atat de nelinistit, de insingurat... ochiul singuratatii se deschide mirat "încă îi plutește umbra undeva în marea roșie mă ghemuiesc în el"...
Djamal -
Marina, îți mulțumesc de trecere și pentru apreciere, mă bucur că ți-a plăcut poemul. Te mai aștept
Sixtus -
Cu intarziere: Nici un intermediar intre tine si El. Nu-i asa, Djamal? Pentru ca lucrurile nu s-au intamplat "ca si cand s-ar fi intamplat", ci "chiar asa s-au intamplat".
Djamal -
Manulescu Gorun, îți mulțumesc de trecere și pentru distincție, mă bucur că ai făcut acest popas pe pagina mea. Te mai aștept Cu respect
Djamal -
Erata Manolescu
lucian -
poezia ta are un punct de vedere asemanător picturilor islamice. ele privesc lumea așa cum a creat-o Dumnezeu: unii profeți, alți medici, alții cântăreți, pictori, muzicanți, sculptori, ostași, împărați, slugi... ș.a. poezia ta nu descoperă lumea numai cum este percepută datorită cutumelor și cotidianului, ci așa cum și pentru ceea ce este creată. îmi place și îmi pare inspirat versul "las o mică fereastră cât o nară de om". cu stimă!
Djamal -
Lucian, îți mulțumesc de trecere și pentru apreciere. Te mai aștept Cu respect