Se deschide cerul ca o umbrelă
În care atârni petală vastă
Lin coborând prin puful florilor
Peste retina mea albastră
Inimaginabilă

Se reaprind stelele ca petardele
Risipind scânteile unui pom înflorit
Împrăștiind umbre în stropi
Care peste fruntea ta albă
Strigă și mor

Se răsădesc pașii ca niște valuri
În umbrele aripilor pescărușilor gri
Din depărtări revenind către maluri
Cernuți se ascund în chilii
Cum nu ar fi