foto: Gabriela Lupu*

mă trezesc dimineața cu soarele pe saltea
îmi lipesc fața boțită de umerii lui fața nerasă transformată într-un ogor cu trifoi
(zîmbesc îmi frec mîinile de bucurie iubito pe fața mea vei găsi azi doar trifoi norocos)
îmi trec picioarele peste picioarele lui pe jumătate adormit bună dimineața iubito
astăzi e rîndul tău să fierbi apa de ceai
soarele îmi arde una peste scăfîrlie îmi spune nu sunt femeie și tu
nu ești de-ajuns de bărbat pentru mine

marțea și joia lucrezi ca să avem ce pune pe masă
în fiecare vineri pictez chipul tău pe asfalt pe balcon pe oglinda din baie
doar așa nu te schimbi
doar așa trăiești veșnic
din cînd în cînd sculptez statuete de piatră mici statuete de piatră
nu știu încă la ce folosesc ele sunt prietenii noștri
ieșim seara cu ei la o bere împrumutăm bani sau plîngem pe umărul lor

tu știi că noi dormim doar jumătate de noapte
jumătatea aceea lipsită de importanță jumătatea aceea cînd între noi
se lasă o ceață mai grea decît orice tăcere atunci somnul cade la momentul potrivit
și nu e nevoie să vorbim cu jumătate de gură
ori să stăm treji pînă cînd unul din noi adoarme

în altă jumătate de noapte ne e totul permis
facem dragoste pe unde-apucăm ne măsurăm degetele de la mîini și de la picioare
ne scotocim buzunarele și punem în comun tot ce-avem
ne închipuim că zburăm pe o o coadă de mătură pînă la lună
dar visul nostru preferat e să facem dragoste într-un măr
doamna moarte vine acasă lihnită mușcă din măr în miez vede
doi viermișori adormiți îi scoate cu unghia îi aruncă apoi
adoarme așa nemîncată

nu-i o problemă dacă mai încurci cîteodată periuța de dinți
nu-i o problemă dacă porți hainele mele să vezi cum îți stă în mine
de fiecare dată îmi zici chapeau eu mă așez cuminte pe pat
învăț limba ta mie necunoscută cuvintele tale mie străine
învăț ca un orb obiectele pînă la ușă
învăț cum să te înțeleg pînă la ultimul por
trebuie să învăț
într-o zi va veni dumnezeu mă va trage de păr și-mi va spune
nu e frumos chiar nu e frumos să vorbești așa cu o femeie
am să-i răspund mai lasă-mă doamne o zi pe pămîntul acesta
încă n-am învățat să mă închin ei de cinci ori pe zi
o dată la răsărit
o dată la prînz
o dată-n chindii
și de două ori seara

*Fotografia aparține artistei Gabriela Lupu, cîștigătoarea locului 2 la un concurs de fotografie organizat anul acesta în Franța, de către publicația Le Monde. Bineînțeles, fotografia este realizată în Romania.