Vor galopa la orizont herghelii negre
De nori și gândurile mele concentrice
Vor atinge malul și se vor reîntoarce
Sleite și scăzute, ca niște soldați
Care au pierdut un război nedrept, la vatră.
Undele mohorâte, prin care mișună
Monștrii cu solzii de aur, de fier și aspic
Și în care mă oglindesc de la bordul
Poemelor, se vor subția cu dulceața
Unor izvoare mistice și vor povesti
Despre mine cel de marți, rânduite
Sub carena putrezită, toate,-n afară
De cele trimise la sfârșit către tine:
Cele mai puternice, cele mai înalte
Și cele mai albe, căci ele nu te-au ajuns,
Au făcut înconjurul pământului sau poate
Au trecut peste tine și te-au zdrobit.
Mai sper că înainte de a plonja orbește
În furtuna tinereții, înainte de-a eșua
Într-o lagună târzie sau înainte
De a se așterne tăcerea pământului,
Voi mai putea să-ți sorb în coșul pieptului
Ecoul dragostei înecate sub crusta
De ghiața a Polului, în ziua gri, ieri.