există o anorexie a iubirii când
deși aproapele a venit în sfârșit spre noi
ne stingem cu blidul de mâncare alături
fără să mai gustăm
asemeni celor ce au stat prea mult în lagăr
li s-a micșorat stomacul
retrăgându-ne-ntr-o castă a umbrelor
murim neputincioși de a ne regenera înlăuntrurile
poate pentru că în chip real totul
se petrece o singură dată

....și bărbatul vorbea cu femeia
pe masă, fiertura de porumb aburind
peștele prăjit
într-un colț al odăii o fetiță cu o păpușă de cârpe

există un timp al spintecărilor proprii
vin și icre
într-o zi lucrurile se împuținează de la sine