în lacrimi îmi spăl gândurile,
cu lacrimi de sânge mă clătesc în gură ca să-mi purific vorbele,
din lacrimi mi-am topit și-un zeu-
plin de capricii ca toți zeii-
mutant născut mult prea rapid
dintr-o idilă efemeră
scrisă-n Cartea Vieții cu litere din inimi țepoase,
dinți de șarpe și șacal,
ochi de vultur vineții,
capete de om ridicate-n pidestal
. .

Roșcovan cu părul drept-
i-am cumpărat și-o piatră și-un cer
din pumni de țărână și ochi de om
am căutat
am răsuflat
am oprit
o convorbire, o frază, un nume
ca s-aibă îngeri,
îngeri-oameni cu_minți
slab-iluminate
să i se-nchine,
îngeri dezgoliți de har,
îngeri supuși și goi de-atâtea perversiuni.

***

era pustiu și făr’ de-un sens fidel cerul ăsta mare,
doar vântul mai bătea la propriu și la figurat din când în când.
îngerii se mută!
îngerii azi pleacă!
’’îngerii din cer coboară/florile sunt dalbe’’
pe scări de oameni cu crize de mizantropie
călcând inimi,
capete,
dinți de șarpe și șacal,
ochi vineții de vulturi
și
. . .

Azi îngeri negrii din țărână
se dizolva-n cele patru puncte cardinale:
obișnuința prea rapidă chiar după ce au obținut monopolul conducerii i-a înarmat
cu violențe moderne
și acte migratoare,
centre vitale
și viziuni fundamentale.

azi îngerii mei fac uz, nu abuz
de tablete de viață
luate cu cărbuni,
azi,
aceste ființe complementare scrise cu rătăcire
vor să mai moară odată
să devină albaștrii
sau să fie uciși de oameni cu crize de mizantropie
c-apoi eu să-i adun într-o cutie
s-o-nchid
ca s-aveți și voi scriptura voastră
cu litere din inimi țepoase,
dinți de șarpe și șacal,
ochi de vultur vineții
. . .
etc. etc.