stereotip
să mergi pe trotuar să nu depășești bordura să te înfurii să mergi pe mijlocul străzii
șoferii să te înjure te simți inseminat artificial cu speranța că următorul impact te va dezlega
de toată tristețea speranța crește o simți bătînd cu piciorușele în stomac
următorul impact
următorul impact
nu se produce

albești dintr-o dată te simți prea bătrîn pentru încă o fecundare

stereotip
aștepți un semn pînă cînd mintea o ia razna
dar semnul nu vine ești bun ești tandru ești generos te întrebi
de ce aștepți oamenii de parcă ai fi un șofer care așteaptă
să se elibereze un loc din parcare

noaptea îți spui că te-ai săturat
dimineața mai faci o încercare să te apropii de oameni același efect
imaginează-ți că ești la olimpiada persoanelor cu dizabilități
sari cu prăjina prăjina se rupe în mijlocului saltului

stereotip
e de ajuns ca soarele să bată într-un anume fel
și tu să te simți un guinea pig lumina îți stimulează
părți nefolosite din cortex vin peste tine senzații
orașe chipuri mirosuri încerci să ridici baricade
prea tîrziu mult prea tîrziu încremenit
în tine se petrec zece vieți dintr-o dată

aștepți un semn aștepți un impact

finding nemo
totul se rupe în tine totul se rupe în tine totul se rupe în tine

stai pe covor și aculți voci pe care numai tu le auzi
chipuri pe care numai tu le vezi
fiecare celulă plesnește
ești bășica plină de apă ce urmează arsurii

*

bună dimineața
sunt în gara de nord
am emoții.
dacă totul merge bine îmi vei spune că semăn cu sean penn și că-mi vei da
tot ce e mai bun din tine. ultima dată cînd am luat metroul am încurcat stațiile.
sunt un animal stîngaci.
sunt un păianjen stîngaci care atîrnă de vocea ta

am o singură zi să-ți arăt trei milioane de gesturi

sunt în gara de nord
și-mi lipsește curajul. am venit dintr-un loc
unde toată lumea e la picioarele mele.

dacă totul merge bine o să mă învîrt în jurul tău ca un căluț pe care îl mînă
copiii din bîlci.
bună dimineața sunt în gara de nord. mi-e puțin frig am emoții. cafeaua îmi arde limba.

am o singură zi
să-ți arăt sternul măruntaiele și tot ce mă susține.

îmi lipsește curajul aici lucrurile sunt de două ori mai mari în locul de unde vin eu
dacă fac un pas am străbătut jumătate de stradă.
mă lovesc de oameni sunt o minge care-a spart geamul școlii.
sunt stîngaci și asta îmi arde limba.

ce să-ți spun. ce să-ți spun prima dată.
totul se-nvîrte în capul meu capul meu e o betonieră
în care gîndurile se usucă rapid se întăresc mă fixează într-o
poziție nefirească.

am o singură zi să-ți arăt sternul măruntaiele și trei milioane de ghemuri
care umblă prin mine.

bună dimineața sunt în gara de nord. am venit dintr-un loc unde sunt
de două ori mare mare decît orice lucru.