nu știu cum dumnezeu se face că în timpul zilei
ești cît mine de înaltă
iar noaptea atît de mică încît dacă mi-aș umple plămînii cu aer
te-ai agăța de ei ca de niște baloane și-ai zbura pînă
spre cea mai îndepărtată planetă
unde-ai vedea omuleți cu două capete care trudesc la facerea zilei de mîine

ai rîs o zi întreagă cînd ți-am povestit despre cum cred eu în sfînta treime
adică sărutul pe frunte pe nas și pe gură
apoi o zi întreagă m-ai iubit și eu am fost fericit în mine crescuse lucerna
de-o șchioapă

acum stai lîngă mine dormi părul tău îmi calmează mușchii ca un balsam de mentă
dacă ai ști ce gîndesc probabil ai intra în creierul meu și-ai face dragoste cu toate sinapsele
deși mi-ai spus că nu ești pregătită să faci pasul acesta

*

e curios mama nu e aici să-mi mai spună du-te mă la biserică
poate te-o ajuta dumnezeu și pe tine
dar o duminică nu se cheamă duminică fără o cruce
fie făcută ea și cu limba

*

dimineața ne trezesc tot felul de muezini
unii repară umbrele
alții cumpără fiare vechi
vremea s-a mai deschis
de sub balcoane oamenii de zăpadă
au migrat înspre munți

degetele mele în degetele tale au învățat să aibă încredere
nu întotdeauna degetele mari sunt mai bune și nu întotdeauna
degetele mari le știu pe toate

noaptea întunericul vuiește ca o cascadă
eu ți spun uite ce cădere spectaculoasă de apă
mă completezi uite ce de pești zburători
uneori faruri brăzdează pereții atunci zicem
că dumnezeu își ară ogorul

pielea cînd întîlnește altă piele se contractă apoi se caută una pe alta
aș putea să-ți tai părul și să fug în lume cu el
dar lipsa mea de curaj e proverbială