Aceleași lucruri se răscolesc,
pietre la gând se înhamă
ca niște pinguini la ghețuri în deșert,
mai văd prin sita nopții
fluturi de-o zi
- batiste pentru-o dramă -
cum inventează-n aer
dureri de pus în piept.
Liniști trecute, vechi
se-nsingurează
pe crestele noii glaciațiuni,
cirezile de vise se destramă,
pielea încă trează
soarbe căldura murindă
din ultimii cărbuni.
E timpul tău, albastro!
acoperă cu vina
de a nu ști vulcanii
înfrânți în dedesubt,
o altă eră netedă
a liniștii, deplina,
ce-ascute friguri aspre
în cântec sorb și mut.
Poezie:
Comentarii
bobadil -
Imi place cum suna rima aceasta presarata printre versuri... aici e chiar reusita. Marturisesc ca aceasta afirmatie a mea este cat se poate de subiectiva pentru ca si eu "aud" deseori versurile in aceasta forma de "rima imprastiata". Deseori ma opresc din a le asterne pe hartie pentru ca mi se par prea stangaci-stanesciene. Insa aici mi se pare o reusita aceasta tehnica poetica. Mai observ si cateva influente din Barbu, plus un dram de originalitate, atat cat ii sta bine unui poet in ziua de azi. Un poem-eseu as spune mai degraba... dar mai citesc. Andu
Călin Sămărghiţan -
Salut, Andu, îmi place cum spui "poem-eseu" dar nu cred că e chiar atât de pretențios. Totodată mi-ai dat și-o idee.