ne strîngem acolo ca un stol de păsări
ce-și caută refugiu de la furtună
era parcă o altă viață
pe atunci cînd nici cu mîna nu atingeam strugurele
de deasupra ogrăzii
acuma după ploaie
dacă uiți să pleci capul așa cum samuraii se salută
cînd treci sub zona umbroasă
riști să faci un duș rece
în urma ciocnirii dintre strugurele verde și frunte

ne ascundeam în camera ceea mică umbroasă și liniștită
ca de niște teroriști în timpul războiului
acolo s-au născut toate poveștile cu picovaia dama
și istoriile mai amuzante
acolo a rămas cuptorul mare
și pașii unei pisici blocate înăuntrul lui
e greu să-i distingi de pașii unei fantome

o cameră părăsită acuma
fără fotografii și cărți
fără de noi mici și speriați
mirosind fericirea reală