M-am căutat ieri să-mprumut o țigare
-N-ai o țigare? i-am zis îngerului de la intrare
De la intrarea în sine
-N-am! zise, mestecând la tutun. Mergi mai încolo și cere
Am intrat în mine pe lângă urechi, unde văzui fumul mai gros
Pe sufletul meu păștea tutun o grămadă de vaci serioase
-N-avem! au mugit strângând din buzele groase.
M-am așezat turcește la marginea lanului, numărând vacile. Troznea a fum de-ți venea
Să-l întinzi în palmă ca untul proaspăt și tare
Plescăiam și mă uitam la mine cum întindeam brațele după pâine.
Într-un târziu, m-a strigat îngerul de la intrare
-Am una, da` nu te-am recunoscut fără pufăitul tău din născare.
Ce-i drept, mă arsesem la limbă
De la degetul mare.
Poate vreți să aflați și cum m-am iubit
-Auzi, tu n-ai un chibrit?
Comentarii
bobadil -
Intentionat am lasat acest text la urma, intr-un anume fel am simtit nevoia sa trec intai prin urzici pana sa ajung la iaz. Ei bine da! Domnilor, daca e sa scriem ceva poezie, apoi trebui sa aram mai adanc in ogorul culturii si sa dam peste niste nestemate mai adanc ingropate care, datorita faptului ca asa e legea evolutiei si a ridicarii uscatului din mare, ce e mai adanc e mai inform (uneori chiar si diform dupa cutumele noastre actuale), radiaza (sau iradiaza) si nu miroase, ademeneste sau foloseste orice fel de tertip ieftin ultra-uzitat ca sa gaseasca de mancare. Dar e sclipitor !! Andu P.S. Dorine, tu tot nu te-ai lasat de fumat?
francisc -
andu, noroc pe mine ca stiu sa inot! asa ca te invit in larg, pe urma lui nautilus. eu dau la tigare pe spate, cu ochii la ceriu albastrui, tu aplici stilul fluture, si sari prin rotocoalele mele. apoi, invers. lasand gluma, iti multumesc pentru lectura si penita