Djamal -
*****
nu e nimic imposibil acum nici măcar
uciderea lunii
care simulează plânsul de nou-născut
e ziua în care îmi strâng patriile într-o valiză
ce cuprinde doar 30 de kilograme
iar cea de mână 10 kilograme de ură
necesară conviețuirii mele cu neantul
e o bătaie crâncenă aici pentru
petele de sânge și de lumină
nimeni nu dă nimic pe cenușa copacilor
e ziua în care îmi smulg rădăcinile
și plec definitiv în brațele unui infinit strigăt...
Poezie:
Comentarii
foarte multă durere
Virgil -
nu este ușor să pui în poezie sentimente reale. de durere. fără să aluneci în banal sau clișeistic. Djamal scrie deja destul de bine și admir în acest text capacitatea de a fi reținut, laconic... textul de mai sus se termină (din punct de vedere artistic) în modul cel mai clasic cu putință, precum un capitel dintr-un templu grecesc în ruină. felicitări. și empatie cu tragedia poporului tău.
un text
Ottilia Ardeleanu -
desăvârşit al durerii prin emoţie care sufocă.
încotro? - această întrebare fără direcţie - asta să fie lumea care este hărăzită omului mileniului trei? poţi pune o viaţă într-o valiză?! te poţi smulge fără să laşi un gol în urma ta? poţi uita bucăţica ta de cer, bucăţica ta de pământ?
cuvintele acestea aparent simple au puterea de a zdrobi!
remarc tăria şi nu resemnarea cu care poetul spune toate acestea.
x
Djamal -
va multumesc