Iadul stă ascuns în sân
ca un descântec nebun
și ca pruncul strâns la piept
în icoană de-un deștept
ce-a pictat pe Maica Sfântă
inelând Iisus la tâmplă

mi-am propus pe sub icoane
să-mi fac drum până la doamne
cele care stau în strană
îmbrăcate în sutană
să le mângâi pe picioare
învelite cu basmale

să mărturisesc cumva
care este prefăcuta
cântătoare de milenii
maica ce ascunde sfinții
sub clipirea ei de genii.

ca un câine care urlă
când luna e plină-n turlă
astfel caut doamna sură
ce cu jumatat’ de gură
mărturisește păcate
de altele ascultate

însă drumul până la ea
este pardosit cu stea
care luminează-n suflet
și arde fără de preget,
ca lumânarea de ceară
de albine strânsă-n vară
din lanul de fuste întinse
pe culmea râului prinse

strângând pe Iisus în tâmplă
sufocându-L Maica Sfântă
ca un deștept din icoană
duc pruncul la subsioară
descântând un iad din mine
să îl leagăn cât mai bine.