fluier crăpat

imaginea utilizatorului Nelu Jorz

haidem să facem un fluier
a spus el
dumnealui pavel șușară
amputând degetul unui copac
(creangă mustind sevă de cântec)
și să punem suflet în el

haidem să facem un fluier
pe potriva vântului

din os de pasăre sură
haidem să-i facem somnului un fluier
în care sunetul să viseze
că este cuvânt
hai să cioplim un fluier crăpat
salciei și pasărei cuib să îi fie
și toamnei să-i facem un fluier
crăpat de brumă

să căptușim cu sunet un fluier
cu ochii în lacrimi
a spus

veniți
să-i facem și nopții
un fluier crăpat de ziuă
să nu ne mai sunete a moarte

haidem să construim un fluier
și să punem un poem în el
și să călătorim pe o mare crăpată

! în fluierul crăpat
gem sunetele
cum în iapă mânzul de noapte!

Comentarii

cred ca invocatia temei date in titlu ingreuneaza si displace cititorului. tema aleasa este una mitica, dar modul in care autorul - nu lipsit de inspiratie - o abordeaza, suprasolicita atentia cititorului si se adauga diforma perceptiei acestuia in citirea textului. pe de alta parte, pot remarca experienta autorului numai citind acest poem, deoarece scrierea este alcatuita din idei mult batatorite si experimentate. din pacate, felul in care ele sunt impletite in acest text nu evidentiaza munca si talentul sau. revenind asupra poemului pot remarca ultima strofa si continua invocare a ideii de cant din fluier ca exprimare mistica existentiala.

"tema mitică" este de la mit sau de la Dumitru, Luciane? N-am înțeles nimic din comentariul tău: "cred ca invocatia(invocarea - n.n) temei date in titlu ingreuneaza(lectura - n.n.) si displace cititorului." N-am invocat nici o temă în titlu - cu atât mai puțin cu cât nu cred că poemul are vreo temă, în nici un caz una care "suprasolicita atentia cititorului si se adauga diforma perceptiei acestuia in citirea textului." Spun asta, pentru că-mi respect cititorii și nu i-aș "suprasolicita" intelectualicește - deși doar un retardat s-ar considera "suprasolicitat" la citirea unei poezii. Este necesar să-ți precizez că am scris și nu am "compus" acest poem. Scrierea lui a fost "declanșată" de Pavel Șușară, cărășanul nostru, care, chiar la cascada Șușara, s-a apucat să facă un fluier. Dorea să ne cânte o doină(și se pricepe) dar fluierul a crăpat. Fluierul acela, crăpat, îl am și astăzi, cu autograful lui. Poemul l-am scris atunci și i l-am dedicat, pentru că eu îl cunoscusem ca poet, nu ca și critic de artă. Sănătate!

M-a impresionat poezia aceasta de la prima citire, acum o lună, și dacă nu aș fi amuțit și asurzit, i-aș fi scris măcar un comentariu. Mută de admiraâie, și surdă, din alte motive:la vremea aceea lumea fluiera asurzitor a criză economică. Am revenit să citesc și am aceleași impresii despre construcțiile poeziei. Nu mă împac cu formularea "a spus el/ dumnealui ", dar strofele următoare invalidează prima impresie. Poezia te prinde de guler de la versurile "haidem să facem un fluier/ pe potriva vântului" și nu te lasă pînă nu fluieri de admirație la potop de metafore: "haidem să-i facem somnului un fluier/ în care sunetul să viseze/ că este cuvânt", "toamnei să-i facem un fluier/ crăpat de brumă" Inedit efectul verbului "a suneta" din "să-i facem și nopții/ un fluier crăpat de ziuă/ să nu ne mai sunete a moarte" Impresia generală este a unui exercițiu exhaustiv asupra paradigmelor morții și a genezei post-mergătoare, sprijinit pe ideea "fluier crăpat". Holografic efectul dat de imaginea poemului despre un fluier locuit de un poem despre fluier sunetat de poem despre un fluier crăpat de poem... Spectacol de sunet și durere. Evident, finalul conține lovitura de grație.