Tribunele sunt pline
Vacarm în așteptare
Nisipul din arenă
Doar nuditate-n soare,
Primul intrat, răsuflă,
Ocolul de onoare
Și-o moarte înflorește
Sânge ce încă doare.
Al doilea pufnește
Și scurmă în copită
Aleargă după umbre
Dar moartea îl vomită.
Urmează înc-o moarte
Apoi e rândul meu
Arena crapă-n soare
Și sângele mi-e greu.
Privesc în ochi lor
Ferestre prăfuite
Figurile sunt sparte
De ranjet’ scrijelite.
S-ar repezi ca ulii
Cu ciocu-a sfâșiere
Sânge! Să fie sânge,
Delirul sânge cere.
Nu mișc. Nici ei nu mișcă.
Trosnită încordare,
Tăcerea îi sugrumă.
La dracu! Aici se moare.
În coarne ridic cerul
Și soarele-l înghit
Se crapă fața lumii
Lut recăzut în lut.
Tribuna se destramă
Ferestrele se sparg
Arena scrijelită
Se-nțeapă-n zâmbet vag.
Fluturii înserării
În moarte se retrag,
Iau labirintu-n coarne
Și trec marele prag.