Eram două tangouri
Animând o viață plictisitoare
În contratimpul viselor.
Noaptea coboram din rame
Îmbrăcând lumânarea
Cu strălucirea răsuflărilor,
Flori proaspete – buzele.
Vinul somnambul
Avea gustul păcatului
Încastrat în amintire,
Fenomen concentrat
Pe motive vagi.

E adevărat că zeii
Cedează în fața plictiselii?