ar trebui să mint dacă aș spune că acest poem nu este superb. imagini , idee de finețe, final care nu sportă grade de comparație, precum unele adjective. de aici : uneori aș vrea să evadăm să ne ascundem undeva departe la capătul pămîntului într-o vale știută numai de noi doi să spunem aici nu ne vede nimeni decît dumnezeu dar el nu vine decît seara tîrziu dezbracă-te să dezinventăm lumea pînă pleznește în noi arcul încolăcit pe care amînăm moartea dezbracă-te pînă devii oglinda mea vie unde voi adormi dezbracă-te pînă nu vine dumnezeu să mă întrebe ce caut aici în valea lui mirosind așa a oraș ca un mort până aici sunt și eu. iar începutul e de prima pagină a oricărei reviste literare. un poem valoros, care îmi confirmă că oamenii pot fi "înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii".și au înțeles dialogul din In3 paul pese. ti-am spus că ești maestrul meu de aikido?:)