Poeme accidentale

imaginea utilizatorului Oriana
Sine Cera

Poeme accidentale
Economie poetică

ce afacere profitabilă ar fi
pentru îmbogăţiţii din cuvinte inventate
dacă s-ar vinde bine volumele de poezii

la bursă, preţul aurului şi al petrolului
ar cădea sub cel al versului
bancnotele ar fi imprimate cu poeme
şi portrete de poeţi în loc de preşedinţi
regi şi politicieni

toată lumea ar scrie despre mirările zilei
ca să se îmbogăţească peste noapte
curând s-ar produce
mai multe poezii decât este necesar

inflaţia poetică ar urma
inevitabil

Poeme accidentale
Vulnus nimirum

nu este adevărat
că ceea ce nu ştii nu te va răni
tăcerea se plăteşte cu supoziţii acerbe
incertitudini
mai adânci decât igrasia din biserici
mai tulburi decât alegoriile biblice
asimilate ad litteram

şi după ce rupi scrisorile
ştergi toate mesajele
baţi în cuie ferestrele dinspre Sacré-Coeur
smulgi din piele contururi de buze
şi zideşti propriile buze
sub unghii
îţi rămâne doar muzica
refugiu

iar când accepţi
că nu ne rugăm de acelaşi dumnezeu
dai peste un mp3 rătăcit
şi asculţi cu întârziere
strange how I find myself on a distant shore
kundalini muşcă din asfinţit
calci în agave şi sângerezi bemoli
cerul cade câteva semitonuri
mai jos de noapte
îţi închizi inima într-un poem lapidar
micul infern devine obişnuinţă
şi telefonul sună, sună mereu
ciob de ţipăt răsucit
în splină de mai
multe ori

Poeme accidentale
Andante non troppo

nori înalţi cât munţii
destrămaţi fulg
după fulg

şi eu încerc din răsputeri
să trec un râu
de frig

mugurii se visează frunze
pe celălalt mal
al iernii

cu nerăbdarea copilului
de acum o mie
de ninsori

Poeme accidentale
Dezordine

altfel aş fi vrut
să îmi iau rămas bun de la poezie
să îi mai scriu încă o dată
că sensibilitatea şi frumuseţea ei
sunt necesare lumii unde trăim
împreună am ridicat munţi de versuri
şi i-am înghesuit într-o cameră învecinată
alături de bilete la teatru şi concerte,
gravuri, flori
acum tac toate presate între file sepia
cărţi, albume, filme, discuri, caiete
amprentele buzelor au fosilizat pe ceşti
rictus de hedonism american sub măşti
veneţiene, idealuri orfane, contrasentimente
altădată mi s-ar fi părut o laşitate
să încui spaţiul acela şi să plec fără explicaţie
fără să încerc să le scot la lumină
să le scutur de incertitudini şi angoase
apoi să le pun la loc în ordine
să rămână moştenire pregătită cum se cuvine

dar îmi tremură mâinile şi nu îmi mai amintesc
unde este camera de alături pe harta inimii
fiul meu o să recicleze doar hârtia
restul va fi aruncat la gunoi
va umple camera cu alte artefacte sublime
va trăi cu altă poezie
mai tânără

Poeme accidentale
Lagăr de îngeri

poate că dumnezeu e scund şi nu vede tot
sigur e bătrân şi amnezic

nu vede cum se sting îngerii bătuţi în cuie
pe grinzile încrucişate din biserici
nici pe cei legaţi de patul suferinţei
cu lanţuri incandescente

uită cum te seacă durerea şi singurătatea
el îşi taie venele de două ori pe zi
în muchia de sticlă a orizontului
nu simte decât apatia răsăritului şi apusului

o dată la câteva milenii
se plictiseşte şi îşi trimite un fiu pe pământ
să vadă fiara prin ochii altuia
să îi simtă gheara în inimă neprihănită

se lasă crucificat, înecat în lacrima cristi
îndură prin delegare orice umilinţă
atât cât să îşi amintească de ce a inventat
moartea ca soluţie finală

Poeme accidentale
Dezgheţ

lume ştearsă cu zăpadă
culorile şi arderile nu mai au sens
fără ieşire labirintul frigului
oamenii au intrat în urme
urmele s-au întors înspre pământ
chircit în uterul nopţii dezgheţul
aşteaptă
deschid ochii
să ce miracol să poţi aprinde lumina
cu o ridicare de pleoape
să vezi ruperea de apă
peşti lichizi în găleţile pământului
prunci verzi născuţi sub ape
troiene muşcate până la urme
din urme oameni urcând
culori în flăcări

Poeme accidentale
Amintiri din casa viilor

"Frumuseţea va salva lumea" F.M. Dostoievski

ce crimă şi pedeapsă
ninsoarea aceasta complice timpului
răzuieşte case, copaci şi oameni
cu migală de asasin serial

între două căderi de pleoape dispar detalii
deportate în siberii latente
unde contra-viscolele aşteaptă aliniate
să lovească, cu beţe şi pumni, orice trecere

viespi albinoase dincolo de fereastra
dintre percepţie şi realitate
zdreanţă albastră cerul
bătut în cuie criogenice pe orizont

zgomot alb filmul cu ninsori de odinioară
pete verzi se derulează în ochi închişi
doar inima se mai încrâncenează să tune
în pieptul iernii

Poeme accidentale
Snow diving

ce mult aş vrea să pot alege locul
unde se execută sentinţa
de tăiere a sforii din creştet
să fie o alunecare în mare de zăpadă
cu inima strânsă în braţe albastre
să fie la fel ca în repetiţiile zilnice
când sângele îşi bate toaca sub tâmple
înainte de a urma tiparul trecerii
prin cămaşa de forţă a inimii
unde gravitaţia e împlinire
iar iubirea fascinaţie
religie
anevrism de aortă