Vorbesc singur, frățioare!

imaginea utilizatorului francisc
urâții

Când mergeam, sara, la fântâni
băieți și fete să aducem apă la vaci și la câni
aburcam vadra și răsturnam în găleți, zgomotos,
apa rece. Dumnezeu zicea, zgribulit ( scos din fundul fântânii, storcând a Sa barbă sau poate izmenele Sale cerești):
“Treceți, treceți, mă, băieți!” (și făcea loc)
„Și să-aveți noroc, sănătate și bani!”
Noi atuncea o luam, frățioare, pe la colțu` gardului, repezit, privind în pământ de rușine
Și-aruncam , pe rând, sugrumat, “bună seara”

“Bună seara!” zicea, băgându-și apoi în fântână
câte-un picior sau o mână
una azi, alta mâne

Au trecut anii, și-acum, la oraș, când deschid robinetul, mă mânii
și-mi pare că-n sat de sete îmi mor vacile, cânii,
una azi, alta mâne

Comentarii

"una azi, alta mane". Cam asta e. Si nu prea avem ce face. Poate unora n-o sa le placa textul. Mie da. Insa in nota obisnuita a lui D.C.. Nu sare din front (peste stacheta proprie) cum o fac altele ale sale

nu ma asteptam sa placa, dar la un astfel de text, nu asta e important. cel putin, pt mine multumesc