dacă viața ar fi un sistem de operare
atunci ai avea un panou de control
ai instala și dezinstala prieteni
dușmani poate chiar și rude
într-o versiune pro
cu toate îmbunătățirile necesare
dar viața nu e un sistem de operare
viața e un hotel
în care faci mereu curățenie
după fiecare decizie proastă
sau după fiecare om
care și-a abandonat omenia
și restul de sine
într-o expoziție de indiferență
undeva pe bancheta
din spate
uneori îmi amintesc
cum o întrebam pe mama
de ce trebuie să îmi mai fac pantofii cu cremă
dacă tot se murdăresc
pînă la urmă
fiindcă așa trebuie
îmi spunea
și viața părea atît de normală
de parcă ar fi fost
un sistem de operare