retrăim fericiri ce n-au fost
niciodată
poate doar în visul nostru netulburat
ce se scurge înapoi
prin clepsidra întoarsă
adunînd atîtea anotimpuri
neumblate
sub aripa clipei
născută infirmă
fără zbor
gîndurile mele alungate mă urăsc
că te urăsc
ochii mi s-au acoperit
de noaptea privirii scurse
și umbra mea a redevenit
jumătatea ta
stigătul meu doar tăcere
lacrima
neplînsă