în fiecare zi în același loc
timpul făcea o buclă
în jurul lor
trecea apoi mai departe
fără să le atingă trupurile
umbrele încet
privirea lui abandona asedii
cu lașitatea pe care numai bărbații
o pot simți deplin
și dureros pînă în adîncul
glandelor salivare
acolo unde lobii unui creier vegetativ
își imaginează
un sărut
strivit pînă în sînge