astăzi voi fi un om de zăpadă în semn de protest
mi-am dorit să am părul rasta și un flash în urechea stîngă
dumnezeu nu mi-a dat decît păr ondulat
și o inimă hipertensivă

mîinile mele sînt niște ramuri putrede
înfipte în bulgării suprapuși
singurul lucru bun care mi se întîmplă
tu îmi desenezi ochii și gura
în loc de nas îmi pui o alună

aș putea fi o cazemată care te protejează
de bulgării aruncați de copii vecinului

în semn de protest astăzi voi fi microbuzul primăriei
în care se urcă ziariștii plătiți să scrie reportaje publicitare
șase milioane de lei pagina color
patru alb-negru

fiecare dimineață în care nu ești
e un pachet de biscuți pe care îl desfac plictisit
zumzetul mașinilor e de fapt ambalajul aruncat la gunoi

în semn de protest am să cred că somnul e o comă profundă
capul tău pe umărul meu
aparatul care mă ține în viață

mă gîndesc la covorul tău pe care l-ai ars
cînd ai fumat prima dată din narghilea
oare o să mai putem zbura cu el
cum făceam în nopțile noastre de dragoste
stăteam unul într-altul
ca la începutul lumii cînd exista un singur continent

pe ce drum ești oare acum
prostul de mine s-a găsit să-ți împărtășească secrete în lipsă
în fiecare noapte adorm cu trupul spre camera ta
ca un musulman cu fața spre mecca

cel mai mare secret e că visam cînd eram mic
și încă visez
să mă fac deputat ori senator
și-am să propun un proiect de lege prin care declar
nopțile noastre sărbători legale

în semn de protest astăzi sînt un simplu emil
care zdrobește dimineața între dinți
ca pe un biscuite fără glazură