azi m-a invitat un vecin la o bere
are un maieu cu găurele
pare solistul unei formații rock “right said fred”
am dat la o parte perdelele cu mărgele de sticlă colorată
un gândac s-a retras strategic într-un colț
multă vreme am colindat lumea / mi-a spus
încercam să o cuceresc privind în depărtare satele de mucava ale lui kutuzov

lumina de bronz străpungea geamul afumat din bucătărie
mângâindu-și pipa de tek a urmat:
aș putea oare să aflu vreodată dacă descind dintre cei care au descoperit focul ?
e ca și cum ai vrea să separi binele de neghina din tine – i-am răspuns
ca și cum înlăuntrul tău ar fi peșteri
pe care cu o torță în mâini să le descopere cineva drag
uite inima!
inima ta e un uliu care îmi roade sub coastă
ori de câte ori mă simt singură ori aruncată sub o tăcere de-a ta - ar spune femeia

cu ochii tulburi vecinul m-a invitat pe balcon șoptind ca pentru sine:
copiii noștri întind mâna după portocalele
pe care străinii le dăruiesc ca părinții lor să rămână mereu fericiți
într-o fotografie cu rame împletite de mână
unde suntem un foc un amestec din zboruri și aripi încleiate cu ceară

uite ce i-am scris - a continuat cu vocea tremurată
sunt zile când obrajii ți-i țin între palme ca pe o turtă dulce
sunt zile când te port suspendată de umărul meu
iar degetele îmi devin clești de rac și-n scobiturile spatelui răsar perle
sunt alte nopți darnice în care intri atât de puternic
încat întunericul din mine se spală pe mâini
în care pe o coajă de lună alergăm prin nisip eu gând tu serafim

ar putea fi un refren extraordinar al unei balade rock - am spus
dar să știi că ana magdalena învelea sandwichurile copiilor în partiturile lui bach