ne uitam amorțiți de tăceri
la pereții murdari
pe tavan
își țesea plasa neagră
stingher
un păianjen
iar faptul bizar
că eram încă goi
amândoi
îmi părea o cortină de fier
ce cădea între noi
între noi
se sfârșise încă de ieri
se sfârșise încă de joi