Tristan de caldera Tzara, al doilea infant. Un chiot spectral al infraroșului cu timpanul descris de spirale arhimedice.Tristan își închide șiret pantoful cu șiret arhaic.E cald și plictis de închisoare. Păsărici fără cioc, mulatre doamne gătesc la cină vreascuri elisee. Tristan își șterge nasul în dantela barocă. A desenat un trup fără cal și plânge. hai baby face Ernst, pune cal, uite vopsea verde. Mirosul de brad și ceară se scurge pe degetele arc. Ma întorc la hotelul acela pe o stradă anonim parisiacă (1), cineva mătură o curte plină de gutui pierdute printre cusute arse frunze, ruptele.
Control și enigmă. Te duc la un film cu scafandrii potențiali, pui mânuțele la cap și strigi.. au secours.. Tzara este foarte sensibil la lumină, din cizma lui va crește Veneția(2) și muzeul dada. kuba kuba supragiro, învârteală pe bulevardul cu fete.. una e rombă, alta supă, a treia surdă mută curbă lată.. și timpul se crucea de sete ! și gândul mă lua iureș ca o pană de Isidor Izou în crepuscul limitat de cerul infraroșu de plexiglas epileptic ce ne coboară pe umeri ca o simfonie neterminată(3).
***
Galbenul sună la ușă, insistent, Tzara coboară din patul său profund, perforat de vise răuvoitoare, pleoapele tremurânde, liniile paralele luând foc, în convergența lor fierbinte, afirmând de sus coincidențe sulfuroase, cu reflexii de nori de contur precis (munții nereflectați în lac), telefonul transformat în scrumieră, invadat de scarabei metalici, pene de pitecantrop. AA nu avansează și nu e deprimat, el admiră transformarea violoncelului în barcă, zaharul prețios al celor amețiți de înălțimi, ce sug batoane și mânecuțe în compartimente private, folosind evantaie lejere, total aviatic scalar, în timp ce se pompa sânge uman în motorul pachebotului, insectele mimau în aer o mare cuplare metalică cu piramidele.
***
AA nu e emoționat decât de cifre - de flori în grupe de (4), dragostea metalică, calculul infinitesimal,
câine, densitate, înotul peste candele și chimie, forme nonverbale pe tabla de șah, cântecul el însuși,
jocul de biliard suspendat, insecte cu lanterne la picioare în fuga lor gregară, urletul ochiului verde de prea multă pudră, cascadele de petrol, brațele lui devenite biete sfori, resturile lui AA urcând spre plafon, constată că nimic nu rămăsese neinventariat în sala de jocuri, hotelul era acum în perfect echilibru.
***
Bon bon zise bonboana, direct din gura copilului, tăcerea camerei o supăra, un mare țipăt de liniște.
Tăcerea îmi mărturisea la ureche lipsa ei de încredere. Bon bon făcu tăcerea disparând în infinitul scurt
Toate acestea îmi revin acum pe vârful limbii! Cu puțin cărbune regurgitat . Am pus acordeonul pe masa din baie (de fapt s-a așezat singur). Bon bon am zis.
Incă o fabulă.

Note:
(1) afrodisiacă în original
(2) fals- Veneția nu există în harta dadaismulul modern, omis voită de Breton și cei fără breton.
(3) NT aluzie la Freud, prieten cu Shubert, ascultau terapii tranzacționate în fiecare joi (jeudi în original)
(4) erau chiar 4, prețul afișat fiind exact 4

Surse: Tristan Tzara
tehnica: Yigru Zeltil
pictura : Paul Delvaux
Dec 2009