Pasărea, tânguindu-se prin frunzişul copacilor,
îţi spune mai mult decât toate enciclopediile;
în văzduhul lăuntric plutind nedefinite arome,
vindecătoare seminţe:

Cum să cuprinzi cu gândul
acest imperiu de liane aurite,
susur de râu şi totodată furtună,
când înserarea vine cu paşi de felină?

Nepăsător,
sub razele amurgului,
castanul îşi piaptănă pletele
- de, tabieturi de seară -
fără pricini din părul său argintiu,
cad păsări
sau stele.
Tot una!