undeva departe e viscol, copiii sînt blocaţi în autostradă
domnul Ghecev încă se mai gîndeşte la oamenii vii,
dar şi-i închipuie în morminte.
instinctul animalic că din pămînt am venit şi acolo
trebuie să ne ducem îl acoperă complet.

poate că veşnicia s-a născut la sat,
dar angoasa şi graba sigur sînt orăşeneşti.

a urmărit îndelung mişcarea omizii
cînd i s-a spus prima dată
că există fiinţe pămînteşti
care pot zbura.

1 2 3 5
şi de la capăt.
s-a uitat ca să înţeleagă
cuvîntul metamorfoză,
dar nu s-a întîmplat nimic.
omida nu s-a făcut
fluture
şi nici nu a zburat.

arăta ca un vierme coafat,
şi asta îi amintea de moarte,
dar domnul Ghecev
nu este prieten cu moartea.