voi consuma aceste negre ploi
ce vin asupra-mi ca o piază albă.
le voi purta pe limbă ca pe-o salbă
cum porţi papuci de aur prin noroi.

căci simt fermoarul pânzelor de nori
cum îmi închide plapuma de soare
cum scutură din Crater o ninsoare
nedându-ţi îndrăzneala nici să mori.

şi-aud pulsând suspinul unui mit
în scrumul unei clipe ce mă strigă.
ne-nţelegând măsura din quadrigă
eu număr anii duşi spre infinit.

dar când asundre ierni vor reclama
dulceaţa raiului crescut în blide
se vor trezi trompetele ibide
cântând misterios pe tâmpla mea.