De ce te-ascunzi de mine, îmi joci întruna feste
Şi îmi rezişti, gagico, prin baruri la asalt
Precum o amazoană? În jurul tău nu este
Un altul mai cu vână, mai smead şi mai înalt!
Îmi dai răspunsuri şuie, un “da” înseamnă poate,
Un “nu” mă întărâtă şi-n decolteu-adânc
Îmi bag cu nonşalanţă privirea pân’ la coate
De-ncep precum un gâgă lipsit de sfârc să plâng.
Sunt îmbibat cu vodcă aşa că-mi dau cuvântul
Că pentru vorba-ţi aspră ca Hamlet te admir
Şi-am să te “iubi” până s-o termina pământul…
Deci nu lăsa să-ţi scape aşa un chilipir!
Mă jur că până mâine te voi iubi. Din fire
Sunt inepuizabil la prima întâlnire!

Notă: Distihul final aparţine dlui Radu Ştefănescu...