seara trecută
pe faleza acestui ţărm
în ramurile inimii
a înflorit iubirea

niciodată nu voi uita
valurile lovindu-se de ţărm
niciodată nu voi şti
dacă marea-mi schimbă destinul
şi plec aidoma corăbierului
spre porturi norocoase
în lumea nouă

pe aceste pământuri făgăduite
sămânţa iubirii mă arde
cu flacăra închisă-n cuvinte

pe faleza ţărmului străin
gândurile-şi caută rădăcinile
în limba de lumină a mamei
care-mi strigă prin somn
chemarea acasă
la ţărmul unde a înflorit iubirea