am hotărât nu mai citesc decât mica publicitate
un fel de teamă un sâmbure încolțit precum vlăstarul micuț crescut dintr-un sâmbure de măr verde l-am sădit anul acesta prin iarnă
nu credeam să se aleagă ceva din el citeam chestii pentru examene am zis gata cu toate examenele niciodată ecoul din urechea dreaptă rodeam un măr verde am subtilizat un sâmbure involuntar și l-am sădit așa de plictiseală
nu l-am mai luat în seamă dar într-o zi o frunzuliță la capătul unui lăstar cît vîrful de ac s-a înălțat repede două trei săptămîni o statură impresionantă pentru vârsta lui în lumina lunii îl văd înflorit îl văd cum dă roadă culeg roadele lui în lumina lunii
n-a mai crescut de un timp stă în colțișorul său gata oricând să izbucnească
Nu ştiu cum au sărbătorit alţii halloween-ul, dar eu când m-am gândit că mă aşteaptă una bucată început de concediu, 120 de km, juma’ de drum, de veche autostradă ceauşistă cu 139 la oră, ceea ce a şi redus substanţial distanţa Sibiu-Bucureşti la 3 ore şi-un sfert, plus pleaşca de două bucăţi cenaclu literar în două zile, plus mult plănuita şi necesara vizită la „Decathlon” după foaia de sol pentru cort, Statul meu Major la expoziţiile canine, mi-am zis: no fain, hai!
Despre foaia de cort bănuiesc că nu vă interesează, autostrada o ştiţi, iar de concediul meu vi se fâlfâie, aşa că am să vă spun doar despre alea două cenacluri: Atelierelaţionalelui Ţupa şi „Pariul pe prietenie” al „Bocancului literar”.
15 decembrie. Alma postează un anunț, Virtualia revine și anul acesta. Tot acolo Virgil propune o transmisie live.
16 decembrie. Alma mă întreabă dacă pot face rost de internet. Pot. Credeam că pot. Până la urmă am făcut. Rost de altul. Îl bat la cap și pe Vlad Nanie. Bat la cap familia. Îl bat la cap mai ales pe Virgil Titarenco.
17 decembrie. În continuare pe Virgil, familia e deja vânătă. Nămeții moldovenești îmi dau de furcă.
Își spunea simplu: Daria. Când se alinta doar Aria. Acum mușca dintr-un fagure. Era pe balcon. Trase adânc în piept mirosul proaspăt al ploii. Și se șterse cu un șervețel. În aceeași zi tatăl ei murise. Infarct. Se uita în zare. Norii trecuseră. Un pic de soare nămolos. Și multă liniște. Toate acestea trezeau o durere necunoscută. Atunci se apropie Andrei. O luă de după umeri.
Comentarii aleatorii