Anotimpurile iubirii
Copacii, își plâng tristețea
In fiecare primăvară.
In frunzele lor,
Arde seva iubirii
La soare.
Noi,
Suntem triști.
Noi,
Suntem uscați.
Nicicând,
Nu va mai germina
Iubirea ce ne apasă.
E trist,
E iarnă,
Ne-am ascuns sub zăpadă
Si plângem.
Plângem
Toate frunzele,
Ce-au murit în noi.
Poezie:
Comentarii
hialin -
Per total pare un text bun, insa este dominat de sintagme si idei foarte uzitate gen "seva iubirii", "isi plang tristetea", "au murit in noi"... Incercati o schimbare sau o abordare diferita. Textul dumneavoastra merge liniar pe o idee : tristetea, suntem tristi, uscati, e trist, plangem, plangem. Prea mult patetism in atat de putine versuri. Succes in continuare ! Ialin