Să ucidem uzina care ne dă lumina!
Să ucidem irigațiile care ne udă plantațiile!
Patria mea este cea mai frumoasă din lume.
Din Rusia până în Cuba are renume.
Un buchet de flori nemuritoare din mare,
Ca dintr-o glastră patria mea lumii răsare.
Să ne vindem copii! Vom face alții!
Să ne vindem casa, părinții și frații!
Patria mea are munți înalți cu păduri seculare.
Râuri care cad în cascade din hidrocentrale.
Valul oceanelor poartă flota-i până la stele.
Macarale de fier scot din adâncuri cărbunele.
Să furăm Europa! S-o aducem la noi!
Să facem Roma, Parisul, Madridul gunoi!
Patria mea poartă pe frunte semn de putere.
Vultur cu cruce, sabie, sceptru, lei și avere.
Cu roșu și galben și cu albastru-n stindard
Spre viitor luminos o poartă Partidul de stat!
Doamne!... Cât de multă țară ni s-a furat...
Și tot a rămas! Iartă! Ajută să o luăm de la cap!
Comentarii
Sancho Panza -
Lucian, fa ceva cu ultimul vers. Nu stiu...poate o rima cu "regards" ? asa cum este acum, rima e schioapa si e pacat. Dincolo de asta, o poezie ce parodiaza in mod reusit limbajul de lemn si patriotismul de mucava. mi-ai placut. :) Adriana
lucian -
multumesc de promptitudine, Adriana! acum ce zici de ultimul vers?
Gebeleizis -
Ca idee de parodie, nu sună rău deloc. Îmi aduce aminte de unii "poeți consacrați" dinainte de 1989. Însă cred că ironia este destul de actuală și pentru alte curente naționalist-extremiste din România.
lucian -
asta era si ideea, Gebeleizis. tu ai pus punctul pe i. multumesc de trecere. te mai astept.
poemul este o amintire a
lucian -
poemul este o amintire a felului în care se scria poezie înainte de 1989.
și o revoltă a acestui fel de
lucian -
și o revoltă a acestui fel de a scrie poezie.