Virgil -
...
locuiesc într-o rădăcină de copac
ziua scotocesc în cer după nori
alerg prin mușuroaie de fluturi
cînd vine ploaia mă gîdilă la picioare
îmi încalț căciula pe dos
și mă cobor ușor pînă la ramuri
Poezie:
copilul verde
Comentarii
hialin -
O singura obiectie... "ma gadila la" creeaza un efect sonor destul de nepotrivit. Poate ar trebui sa evitati cacofonia ! Un text in care predomina tema naturii, destul de comun, care nu impresioneaza in vreun fel. Ialin
Virgil -
nu cred ca a urmarit sa impresioneze. dar nici nu cred ca nu e deloc poezie. in ce priveste acel verb nu inteleg de ce nu ar putea fi acceptat intr-un spatiu ludic. la urma urmei exista cuvinte mult mai "urite" care isi au sustinatorii lor
hialin -
Adevarat... puteti sustine sintagma, dar nici nu am spus ca textul nu ar fi poezie. Ialin
Aranca -
versurile îmi amintesc indirect de altele: "fata verde cu părul pădure"a formației Phoenix. Un copil verde uitat în altă pădure de suflete... "îmi încalt căciula" mi se pare puțin forțată ca imagine, deși poate vrei să sugerezi că locuia într-o căciulă pe dos, sub căciula altcuiva, sau mai simplu, în craniul altcuiva... ...în niciun caz nu e eufonie ceea ce semnala hialin. Remember „This is the sort of English up with which I will not put” (Winston Churchill)
Virgil -
daca vei citi mai cu atentie vei intelege de ce este acolo caciula. as recomanda o distantare fata de text si o citire cu ochii mai atenti la context