tincuta -
Copilul:
Ce fel de somn e-acesta
ce mă-ncearcă
mici vâsle de lumină
la o barcă
și-un înger lângă patul meu
grăbit
îmi face semn că timpu-i risipit
doar lacrimile tale
licurici
îmi luminează pașii
tot mai mici...
Mama:
De-ntind o mână
noaptea mi-o sfâșie
copacul-barcă
urlă-n veșnicie
cu pietre eu voi arunca în lună
doar inima va bate de nebună
din doi în doi
o dată pentru tine
să-ți odihnești nesomnu-n piept
la mine...
Experiment literar:
Comentarii
Aranca -
Poate sunt recomandate versurile literaturii pentru copii. Fac parte dintr-o carte pentru copii? Ar trebui menționat într-un subtitlu. Ar merita și niște ilustrații adecvate, cred că nu ar fi exclus să găsești și colaboratori. Why not?
tincuta -
Deocamdată este doar un experiment. Nu știu dacă va face parte dintr-un volum de versuri. Poate... Mulțumesc de trecere. tincuța
Virgil -
parerea mea este ca nu vad unde e experimentul. despre texte nu pot spune decit ca sint destul de mediocre. mai ales cind incepi cu ingerasul in prima parte si apoi cu inima in a doua, textul se scufunda in banal. nu stiu, chiar nu stiu ce ai vrut sa faci dar nu prea vad sa fi reusit nimic.
tincuta -
Să știi că "îngerașul" e de fapt un înger în toată regula. Și nu putea lipsi din peisaj atâta timp cât are rolul de "înger păzitor". Textul e de fapt un dialog între copil și mamă. Și are loc într-un moment nu prea vesel, nici prea ușor de descris. Mama are o inimă...ca toate mamele( chiar dacă asta o face banală). Copilul știe ce se întâmplă, îngerul e martor la tot, mama plânge mediocru și banal lângă o rază( de lună). Experimentul a fost să pun ideea în pagină. Tu-mi spui că n-am reușit. Asta e... Te mai aștept!