o cafea o fereastră brațul lui aruncat peste perne
blocuri păsări o liniște ca o piele de prunc
îți faci întrebările ghem le arunci în sertare
azi până și Dumnezeu are dreptul să doarmă
sub halloul cuvintelor

ziua asta - o propoziție căreia nu-i găsești predicatul
un citat din memorie
un cuib fără pui

fiecare din noi se naște cu un coș al iubirii în brațe,
îmi spunea un prieten,
uneori vedem că e gol și nu mai atingem pamantul
e riscant -
până la rai e purgatoriul fricii de tine
și-atunci culegem oameni îi aruncam de-a valma în coș

mi se face frig,
tot mai subțiri sunt duminicile

prin dreptul ferestrei trec umbre cu largi coșuri pe braț.